Se reformează, în sfârşit, şi gramatica. Lasă că, după reformă, economia naţională a luat calea ruginii şi a neantului. Lasă că, de atâta reformă în cultură, aceasta abia se mai ţine pe picioare. Lasă că, de atâta reformă în ştiinţă, ne-am întors încet-încet în paleolitic. Reforma gramaticii a atins cotele perfecţiunii. Sigur, mai există oameni care vorbesc şi scriu conform gramaticii vechi.
Cu timpul, fatalmente, ei vor fi scoşi la marginea societăţii şi destinaţi naufragiului. Cei mai înrăiţi dintre ei, care, în mod încăpăţânat şi neruşinat, vor continua să facă, prosteşte, acordul între subiect şi predicat, vor fi deferiţi justiţiei, pentru port ilegal de limbă română. O justiţie exigentă, bine îndrumată de instanţele europene, va şti să pedepsească toate aceste acte de corupţie, la nivel stilistic şi gramatical.
În fond, unde ar ajunge umanitatea, dacă s-ar supune gramaticii? Nonconformismul dă farmec vieţii. Ce mai contează cu câţi de i se scrie cuvântul copiii? Nici n-a trecut prea mult timp din momentul istoric, în care, cică, în Egiptul postantic, la o lecţie de dictare, profesorul le-a spus elevilor următoarea propoziţie: "Tutankamon a fost un rege tânăr şi viril". Elevii şi-au luat ciocănaşele, cuiele şi tăbliţele de piatră şi au început, dâg, glâg, bâg, trâg, să scrie ceea ce li se dictase. Să se conformeze şi să exprime în cuneiforme lecţia de dictare. La un moment dat, însă, eminentul elev Bulankamon a ridicat mânankamonul şi l-a întrebat pe profesor: "Nu vă supăraţi, dar nu ştiu cu câte testicule se scrie cuvântul viril! Cu două sau cu trei?"
În această situaţie sunt şi obsedaţii gramaticii. Ei nu îşi dau seama că devin ridicoli. Care acord între subiect şi predicat? Adică, de ce să nu se spună "ei face"? şi, tot aşa, care trei de i? Ce e această putreziciune care ne ţine pe loc, de a ajuns bietul prim-minis