​Sa nu creada cineva ca sistemul medical nu e important pentru politicienii care conduc Romania. Poate ca noi am uitat, dar ei nu uita ca prabusirea guvernului Boc a fost declansata de o controversa legata de reforma sanatatii.

Consilierii lor nu uita cat de mult poate fi influentata popularitatea unui ministru de rezolvarea unei crize a medicamentelor. Secretarele lor nu uita cat de importanta este aparitia sefului politic la taierea panglicii unei noi clinici.

Sistemul medical e important pentru politicienii romani, dar nu pentru ca ii poate mentine sanatosi pe alegatori, ci pentru ca ii poate mentine (sau nu) pe ei in functie.

In urma cu doi ani se discuta despre propuneri drastice de reformare a sanatatii si a aparut chiar proiectul unei noi legi. Astazi, tot despre propuneri radicale discutam si subiectele sunt aceleasi ca in vara lui 2011: pachetul de baza, salarizarea medicilor, introducerea asigurarilor private, salvarea Institutului Cantacuzino. Exact aceleasi!

Reforma sistemului medical romanesc seamana tot mai mult cu legenda mesterului Manole: ce se cladeste ziua, se surpa noaptea. Iar noi ramanem cu un sistem “parasit si neispravit, care e pustiu si urlă-a morţiu”.

Blestemul ce apasa asupra mesterilor care incearca sa reconstruiasca sistemul medical romanesc isi are originea intr-un fenomen malign pentru intreaga Romanie: guvernarea cu sondajul in mana. In acest tip de guvernare, sediul liderului nu se mai afla intr-un birou de inalt demnitar, ci in studioul de televiziune, acolo unde politicianul anunta in prime-time noile masuri.

Consilierii ii spun apoi, citind sondaje proaspete, ce simte audienta despre noua lege. Daca dă din coada, politicianul merge inainte. Daca nu, legea este ciuntita, amputata, pana ce telespectatorii se simt satisfacuti.

Intr-o democratie, poporu