Jurnalul suedez, ajuns la capitolul V, se citeşte ca un roman (cum observa şi Matei Călinescu), o carte-fluviu, care scoate la suprafaţa noilor pagini deopotrivă gândurile şi întâmplările existenţiale curente, dar şi obsesiile şi reziduurile aduse din amontele scrisului jurnalier. Sau, dacă ar fi să mă gândesc la încă o metaforă, mi-aş imagina această curgere autobiografică, susţinută de valuri de energie interioară, drept o simfonie neterminată, work in progress, în care răsună armonios, în ciuda intermezzo-urilor tensionate, temele vieţii şi ale operei polivalente a autoarei, împărţită între poezie, proză, desen şi pictură, traduceri şi jurnalism cultural.
Acoperind un interval temporal de cinci ani (20032008), volumul V este, ca şi celelalte, mai ales un jurnal de existenţă, deşi se regăsesc în el şi fragmente de jurnal de creaţie. Din punct de vedere factologic, Gabriela Melinescu, generoasă cu amănuntele, consemnează, pe lângă evenimente ale actualităţii social-politice sau culturale, interne (suedeze) şi internaţionale (războaie, conflicte armate, calamităţi naturale, premiile Nobel etc.), călătorii şi participări la festivaluri, ceremonii, întâlniri literare, la concerte muzicale, inclusiv la cele religioase, din Biserica Luterană Adolf Fredrik, la expoziţii artistice şi vizionări cinematografice, la interviuri, emisiuni, lansări şi recepţii: Festivalul Internaţional de Poezie de la Malmö, vizita la Chişinău, unde a primit, din partea Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul de Excelenţă, dialogul despre cărţi şi arta traducerii de la Lund, descinderea la Iaşi, cu ocazia acordării Premiului Naţional pentru Poezie Mihai Eminescu, sărbătorirea oficială pentru Premiul Academiei Suedeze de la Ambasada Română din Stockholm, sejurul primejdios, cu ţintă Salonul Cărţii, într-un Paris devastat de revoltele studenţeşti, Festivalul Zile şi Nopţi de Lite