Adrian Oprea s-a lăsat de vreo patru ani de fotbal şi a reuşit în viaţă. Arată bine, acelaşi limbaj elevat, acelaşi tip jovial, sociabil. "Mi-a prins bine că am jucat fotbal. Aşa m-am integrat la noul loc de muncă, unde am început de jos", a vorbit Adi pentru sportdambovitean.ro.
interviul de mai jos este unul extrem de interesant. Urmăriţi-l, e povestea unui băiat din Voineşti, căruia stelistul Pintili i-a rupt piciorul şi care a împărţit vestiarul cu atacantul naţionalei, Bogdan Stancu.
- De ce te-ai lăsat de fotbal?
- După accidentarea suferită în anul 2007, în prima etapă la meciul cu JIUL Petroşani de la Targovişte, a urmat o perioadă de recuperare de 9 luni atât la Târgoviste cu doamna Ecaterina Olteanu, cât şi la Câmpina cu prof. Mehedinţi. Recuperarea a decurs perfect, am început să joc din nou, dar nu la Chindia, ci la Viitorul Pucioasa, acolo unde Sică Bârdeş a avut încredere în mine, iar eu mi-am facut datoria marcând meci de meci. La un moment dat , lucrurile s-au shimbat din punct de vedere financiar, iar eu am decis să renunţ.
- Povesteşte-ne puţin faza de la meciul cu Jiul când te-ai accidentat...
- Era prima etapă, jucam la Târgovişte cu Jiul Petrosani. În min 37, la o lansare în adâncime către poarta Jiului fiind în duel umăr la umăr cu fundaşul Pintili, actualul stelist, şi încercând să câştig prim-planul , ne-am dezechilibrat. Eu am căzut primul, iar Pintili a picat pe piciorul meu stâng, provocându-mi dublă fractură de tibie şi peroneu. Ce a urmat, este greu de povestit , cert este că NICIODATĂ nu l-am acuzat pe Pintili de această accidentare a mea, pur şi simplu a fost GHINION.
- Urmăreşti acum fotbalul dâmboviţean? Cu cine ţii, cu Chindia sau cu FCM Târgovişte?
- Urmăresc doar din presa on-line, iar simpatia mea se împarte între cele două echipa damboviţene. @N_P
