Întreg anul 1989 a stat sub semnul lui Eminescu: se împlineau 100 de ani de la moartea poetului. Majoritatea momentelor festive s-au petrecut în iunie, luna trecerii sale la cele veşnice. Nici ziua de naştere n-a trecut neobservată.

De ziua lui Eminescu

Duminică, 15 ianuarie, peste tot în ţară, din Bucureşti şi până în cel din urmă Cămin cultural s-au re­citat versurile "ultimului romantic". La Botoşani, bunăoară, şi în alte localităţi din zona de baştină a poetului au fost organizate ma­nifestări, în cadrul ediţiei a XII-a a "Zilelor Mihai Eminescu". Me­moria poetului a fost cinstită de autorităţile locale şi în sala de marmură a Teatrului "Mihai Eminescu" din municipiul-reşedinţă de judeţ. "Programul literar-muzical" dedicat momentului s-a intitulat "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Ro­mânie". Omagiul adus de Scînteia punea opera eminesciană sub oblăduirea patriotismului: pa­ginile aniversare s-au înşirat sub genericul "Patria şi poetul". În celălalt capăt al ţării, la Centrul de Cultură şi Creaţie "Cântarea Ro­mâniei" din Slobozia, judeţul Ialomiţa, s-au desfăşurat lucrările simpozionului "Eminescu – poet naţional", organizat de biblioteca judeţeană din localitate, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor şi Muzeului Literaturii Române.

Cântare poetului, Cântare României

În ianuarie începea etapa de judeţe şi pe sectoarele municipiu­lui Bucureşti a Festivalului Na­ţio­nal "Cântarea României", care avea să dureze până în aprilie. "Permanenţă a spiritualităţii noastre socialiste, scria presa, festiva­lul a oferit în etapa de masă un cadru stimulativ de afirmare a talentelor autentice în domeniile creaţiei şi interpretării, de promovare a lucrărilor originale, cu un profund mesaj umanist, patriotic, revolu­ţio­nar, dând noi di­mensiuni creaţiei ştiinţifice şi tehnice româneşti." În principal, concursul început la finele anilor ’70 avea