Emilian Marcu In aceasta perioada atat de zbuciumata pentru destul de multi dintre noi, nu cred ca exista institutie, mai ales bugetara, mare sau mica, importanta sau mai putin importanta, in care in care sa nu existe cel putin 5-6 activisti politici. Fie ca sunt la partidul de la putere, cel mai adesea, fie ca sunt la cele din opozitie sau semi-opozitie, acesti activisti politici sunt profund angajati in voluntariatul electoral.
In multe, daca nu chiar in toate institutiile bugetare, acum este o luna de miere. Mirele si mireasa danseaza, cu sarg, la doua capete fara a se cunoaste inca. Dar cine stie cine cu cine vor lega cununiile? Dusmaniile si aroganta de peste ani s-au dus, iute, pe apa sambetei. Soarecele s-a logodit cu pisica si vulpea cu gainile. Trai pe vatrai neneaca, ce mai! O pace planetara domneste in aceasta luna de campanie electorala pe culoarele altadata gemand de venin si de ura. E pace peste tot, ca la facerea lumii. Si pentru multi dintre activisti, asa-zisi voluntari, e chiar facerea lumii. Nimeni nu stie cine va iesi invingator dupa alegeri si cine va fi sef nou sau cine isi va pastra scaunul atat de greu obtinut. Dupa cum stim, multe din posturile, mai ales de conducere, dar nu numai, au fost ocupate prin marele concurs de... imprejurari, drept recompensa grasa pentru voluntariatul din campania electorala precedenta. Si pentru ca exemplul a fost dat, zelul voluntarilor este deja inzecit. Dupa alegerile din 30 noiembrie rotatia cadrelor va fi la ordinea zilei. E pace si pentru ca multi dintre cei ajunsi in functii pe baza concursului... de imprejurari sunt acum mai mereu plecati pe meleagurile patriei, prin colegii, cu candidatii. Dar, desigur, nimic nu se face gratuit, chiar si voluntariatul de partid. Este un voluntariat formal, platit gras din banii publici, pentru ca acesti activisti de partid sunt pontati ca executandu-si
