Am parcurs în primele două episoade ale serialului dedicat Jocurilor Olimpice de la Beijing ce înseamnă pentru omenire întrecerile celor cinci cercuri. Am trecut de la anticele întreceri olimpice din Peloponez, când armele tăceau, la întrecerile olimpice moderne. De la întrecerile olimpice ale Greciei până la întrecerile întregului mapamond. Am parcurs renaşterea idealului olimpic concretizată de românul de origine greacă Evanghelie Zappa şi continuată de Pierre Fredy, baron de Coubertin. De la reţinerea multora atunci când, în amfiteatrul de la Sorbona, pe 23 iunie 1894 s-a statuat reluarea întrecerilor, până la gigantismul întrecerilor de astăzi.
Atena 1896,
un debut modest
Ca un omagiu adus Eladei, prima ediţie modernă a Jocurilor Olimpice (6-15 aprilie 1896) s-a organizat la Atena, pe stadionul pananatenaic, construit în formă de U.
Au fost prezente numai 11 naţiuni: Anglia, Australia, Austria, Bulgaria, Chile, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, SUA, Suedia, Ungaria şi, normal, ţara organizatoare, Grecia.
Pentru a contribui financiar la reuşita întrecerilor, s-au emis o serie de timbre cu tentă olimpică ce a marcat evenimentul, iar sumele încasate au fost acordate organizatorilor.
Au participat 295 de sportivi, numai bărbaţi, la nouă spoturi: atletism, ciclism, gimnastică, haltere, lupte, nataţie, scrimă, tenis, tir. S-au disputat 43 de probe, acordându-se tot atâtea medalii de aur, 42 de argint şi 37 de bronz.
Americanii s-au impus la atletism, francezii la ciclism, germanii la gimnastică şi ungurii la înot. Deschiderea oficială a fost efectuată de către Regele George I al Greciei.
Pentru prima dată s-a intonat imnul olimpic compus de Spiros Samaras (muzica) şi Kostis Palamas (text). La ediţiile următoare, la festivităţile de deschidere s-au intonat diverse piese muzicale, până la Jocurile Olimpice de la
