Actuala criză economico-financiară oferă o primă experienţă de a gândi şi promova obiectivele unei revoluţii verzi planetare.
La 100 de zile de la preluarea Casei Albe, preşedintele Obama trece la măsuri concrete pentru promovarea unei economii cu emisii reduse de gaze cu efect de seră (GES), acţionând pe două fronturi complementare: cel intern, lansând proiectul celei mai ambiţioase legi americane a mediului de până acum, şi cel extern, iniţiind Forumul economiilor majore privind climatul, chemat să asigure succesul Conferinţei de la Copenhaga, din decembrie, asupra încălzirii globale.
La nivelul UE, pachetul energie-climat va fi continuat prin redactarea unui text, în principal de reprezentanţii Parisului şi Berlinului, asupra a ceea ce ar putea fi Copenhaga Deal, cu obiective precise: reducerea emisiilor de GES cu 20% în 2020 şi cu 80% în 2050! În Franţa, ministrul Ecologiei J.L. Borloo afirmă că ieşirea din criză trece printr-o revoluţie verde şi că mondializarea verde este un imperativ absolut. Reacţii pe măsură la Beijing, New Delhi, Brasilia şi, practic, aproape pretutindeni.
Orice perioadă de dificultăţi economice se exprimă specific în ecuaţia raporturilor societăţii cu natura, iar sporirea îngrijorărilor generale favorizează o receptare mai acută a problemelor restante, dar foarte evidente, precum cele de ordin ecologic. Când activitatea economică se diminuează, şomajul creşte şi veniturile scad, ceea ce implică adaptarea populaţiei la o asemenea situaţie prin micşorarea consumului, rărirea deplasărilor, dinamizarea economisirii de materiale şi materii prime, evoluţii care slăbesc impactul negativ asupra mediului. La niciun an de criză se poate observa deja o încetinire a curbei emisiilor globale de CO2, fapt care încurajează speranţele rezolvării problemei ecoclimatice.
Numai că asemenea evoluţii ar putea confirma prin repe