Sursa: EVZ
Însă curtenitoarea replică, severă în fond, pe care mi-a dat-o săptămâna trecută dl Tolontan în EVZ mă face să revin asupra subiectului.
Dl Tolontan are dreptate să susţină că există numeroşi jurnalişti integri, că unele din investigaţiile presei au fost încununate de succes şi că presa aduce servicii publicului. Nu m-am îndoit nici o clipă de acest lucru şi e bine-venită reafirmarea lui.
Dar, mă întreb, există mii de profesionişti media, cum susţine dl Tolontan, care pe baza integrităţii şi a competenţei lor (pe care nu le neg) ar putea exclama, împăcaţi, „Da, presa are putere!“? Mă îndoiesc. De ce? Pentru că, dacă ar face-o, şi-ar anula premisele integrităţii şi, dacă ar crede-o, nu ar mai da dovadă de competenţă.
Într-adevăr, anume cei mai integri şi competenţi jurnalişti sunt cei care au aflat primii, pe pielea lor, că puterea acţiunii lor, în afara redacţiilor, depinde în mod dramatic de integritatea altor instituţii ale societăţii sau statului (prin solidaritate civică ori prin justiţie) şi că puterea integrităţii lor, în interiorul redacţiilor, e limitată de atitudinea patronatului.
Puterea pe care au o jurnaliştii integri e limitată de politica patronatelor de presă şi depinde de alte instituţii. Pe de altă parte, mă simt în perfectă armonie cu dl Tolontan în privinţa admiraţiei sale faţă de integritatea, inteligenţa, devotamentul pentru adevăr şi curajul anumitor jurnalişti.
La lista sa aş putea adăuga şi alte nume, toate la fel de stimabile, din stocul meu de admiraţie. Dar, mă întreb: dau aceşti jurnalişti tonul presei noastre? Nu este influenţată prestaţia lor de agenda angajatorului? Poate dl Tolontan scrie oriunde în presă? Poate scrieorice?
Între prietenii mei jurnalişti independenţi, după închiderea Biroului de la Bucureşti al Europei Libere, după