Atunci când eraţi invitatul meu la nişte emisiuni în care, cu sârguinţă şi bun-simţ, v-aţi afirmat nu-mi închipuiam că voi trăi clipa în care să simt nevoia să vă strig în faţă: să vă fie ruşine! V-am văzut schimbat în aceşti ultimi ani. De pe tronul de premier daţi impresia că picioruţele dvs. nu mai ajung la pământ. Habar nu mai aveţi ce crede acest popor despre comportamentul de parlagiu turmentat şi cinic cu care vă exercitaţi autoritatea asupra pensionarilor şi salariaţilor. Nu e categorie (în afară de câteva cuiburi de portocalii) care să nu fie rănită de carcaletele guvernamental, de incompetenţa lui cronică şi de răutatea lui cinică. Aţi luat la rând naţia română şi o-ngropaţi de-a-npicioarele.
Halal guvern! Halal făgăduinţi! Halal trăncănelile pe care o raţă pitită în conştiinţa dvs. le măcăne insalubru! Sunteţi un jalnic urmaş al analfabeţilor care v-au fost modelele exhaustive. Tot ce s-a făcut rău înainte de 1990 reluaţi dvs. în aceşti ultimi ani, îngroşând şi greşelile, nu tot atât de grave, ale predecesorilor postdecembrişti. Ei însă n-au batjocorit ca dvs. intelectualitatea, pensionarii, militarii, magistraţii, muncitorii, funcţionarii, copiii, profesorii, învăţătorii, parlamentarii, legile. Analfabeţii pe care îi repetaţi sunt prefe-rinţele dvs. Actorii de geniu vă indispun. Magistraţii, care nu se află sub comanda portocalie, vă ener-vează. Călcaţi în picioare cu stângul dvs. barbar dreptul roman. Ce constituţie oţi fi învăţat dvs., mult prea preţuite prim-ministru sfertodoct? Nu vă daţi seama, dle personaj surd, dar nu mut, că n-ar fi exclus să vă moară în mână o astfel de personalitate, pe care o urâţi şi o umiliţi? Aţi auzit-o pe marea actriţă Tamara Buciuceanu că nu vrea să moară prea tristă? Unde vă e simţirea? Nu vă daţi seama că păpuşarul-şef care vă joacă pe degete, ca pe o marionetă, vă v
