Locuitorii din Rovine 2, zis Troaca, sunt orăşeni, dar trăiesc la fel ca atunci când cartierul era unul din satele comunei Cernele. Cred în legende moştenite din bătrâni, îşi cosesc iarba, pe ici pe colo câte unul creşte vaci, altul îşi face de lucru cu calul şi căruţa.

Sunt zeci de ani de când localnicii din Troaca, actualul cartier Rovine 2, obişnuiesc să spună că stau acolo unde barza si-a făcut cuib şi n-a mai plecat. Este şi azi pe un stâlp electric, pasărea şi cuibul ei fiind repere când ieşi de pe Brestei şi o iei la dreapta spre îndepărtata porţiune de oraş. Case mărunte sunt concurate din loc în loc de câte o construcţie tip vilă, cu iz modern, ridicată pe banii vreunui tânăr plecat în lume la muncă. Apoi un ştrand, magazine cu de toate, un birt prelungit sub cerul liber cu o terasă.

Dumitru Firicel, născut şi crescut în Troaca, spune resemnat: „Ăsta e tot sat, nu e cartier“. Îl vede şi acum, la 47 de ani, ca în poveştile lui „ăl bătrân“, care-i zicea că aici s-au aciut unii veniţi de pe Valea Cernei, care stătuseră un timp în pădurea de la Breasta şi pe care comunismul i-a împroprietărit.

Ca să întărească cele spuse deschide poarta şi o ia prin bătătură.

Dumitru şi fiul său, Alex, în bătătura casei din cartierul Troaca

„E sărăcie mare. Nu mai creştem porci, puţini mai au vaci, nici pământul nu am cu ce-l lucra. Suntem poate orăşeni prin faptul că ne plătim taxele la Primăria Craiova sau că mai avem locuri de muncă prin zone mai centrale“, se plânge Dumitru, care s-a reprofilat de şapte ori, ajungând din strungar, manipulant, iar în prezent zilier în construcţii.

O mână de ajutor îi mai dă Alex, fiul său, care a terminat Colegiul Economic şi are diplomă de bucătar. Băiatul e mai optimist şi precizează: „Începem să ne modernizăm, da’ încet“. Ca toţi cei trecuţi de prima tinereţe, crescuţi cu frică de Dumnezeu, Firicel