● Amadou & Mariam, Folila, Nonesuch Records, 2012.

Genul world music este afectat de numeroase prejudecăţi, însă găsesc că orice prejudecată e o formă exagerată a unei observaţii care, la bază, a fost pertinentă în cel puţin o instanţă marcantă. În istoria sa recentă, ceea ce numim acum, oarecum holistic, world music a cunoscut o evoluţie similară cu manelele noastre. Manelele au evoluat dintr-un underground etnic într-un mainstream dispreţuit, s-au reîntors în underground şi acum sînt cercetate de doctoranzi francezi şi antropologi ce le promovează aşa cum exploratorii africani promovează prietenia dintre om şi gorilele pe cale de dispariţie, trăind o vreme între ele, păduchindu-se reciproc. World music e tot un gen de petrecere sau punctare a unor evenimente, care a început ca muzică de specific local, cu baze folclorice pervertite pentru o mai bună accesibilitate. A fost descoperit de industriaşii muzicali, ambalat şi livrat pe lanţuri de aprovizionare atent proiectate în conformitate cu standardele industriei. A fost abuzat ca vehicul de marketing pentru diverse evenimente de felurite facturi, în numele globalizării. A fost echivalat cu muzica de origine africană, în ciuda faptului că termenul „world“ se referă la toată planeta. A fost aruncat în derizoriu de prejudecăţi determinate tocmai de pomenitele abuzuri. A fost reabilitat de investigatori culturali care au încercat să separe neghina de secară. A fost adulat de francezi pentru a face în ciudă americanilor şi reformatat de americani întru ciuda francezilor.

DE ACELASI AUTOR Catehism post-rock Ştiinţă vs. industrie Solo Un efort lăudabil La prima vedere, Amadou Bagayoko şi Mariam Doumbia par un cuplu inventat tocmai pentru a servi acestor schimburi culturale de lovituri de rever. Sînt nevăzători şi populari, în sensul în care Stevie Wonder e popular. Sînt adresabili publicului care admiră e