Cum era, de fapt, Liz Taylor, ultima legendă a epocii de aur a cinematografiei hollywoodiene? Povestesc scriitorul Truman Capote şi actorul Richard Burton, în două texte de arhivă publicate în „The Telegraph“ şi „Dossier“ via „Vanity Fair“.Capote scrie despre o întâlnire într-o cameră înghesuită dintr-un spital londonez, unde Taylor fusese internată după o operaţie la plămâni.

Scrisorile din „Vanity fair" ni-l arată pe Burton dezgolit în faţa pasiunii pentru actriţă. Două perspective masculine sunt publicate de către „The Telegraph" şi „Dossier" via „Vanity Fair" la scurt timp de la moartea actriţei Elizabeth Taylor. Ştirea decesului acesteia, survenit la 23 martie - Taylor avea 79 de ani -, în Spitalul Cedars-Sinai Medical Center din Los Angeles, a ţinut ascuţită atenţia presei. Dimensiunea unei legende s-a desăvârşit inclusiv în termeni matematici: cronicarul care îi scrisese necrologul pentru „New York Times" murise şi el, între timp, iar varianta publicată de ziar a fost împrospătată cu informaţii „la zi" de un reporter.

„Vrei nişte şampanie?"

Scriitorul Truman Capote, celebru în epocă şi cunoscut şi pentru prietenia cu Marilyn Monroe, scrie despre Elizabeth Taylor combinând realismul jurnalismului şi poezia literaturii. O face din perspectiva unui observator adulator, genul care e ca un drogat când are dinainte faimă şi frumuseţe - nu-şi poate refuza plăcerea unei doze. Deşi lasă să irumpă momente de tandreţe în portretul pe care i-l face lui Taylor, Capote îşi păstrează „sângele rece": îi înregistrează fiecare mişcare fără s-o cosmetizeze. Textul lui Capote, datând din 1974 şi apărut iniţial în volumul „A Capote Reader", a fost publicat în „The Telegraph" pe 25 martie, la două zile după moartea actriţei.

„Vrei nişte şampanie?", i s-a adresat Taylor lui Capote, arătând o sticlă de Dom Perignon de lângă pat. Se aflau în camera unui sp