Datoriile externe ale sistemului bancar au depasit 11 miliarde de euro la sfarsitul lunii noiembrie 2006, dupa o crestere de circa 41% fata de nivelul inregistrat in 2005. In acelasi timp, activele externe au inregistrat chiar o scadere, desi erau deja incomparabil mai mici decat pasivele.
Asa se face ca la sfarsitul lunii noiembrie liniile de finantare externa angajate de banci ajunsesera sa fie de aproape zece ori mai mari decat activele externe.
In unsprezece luni din 2006, finantarile interne atrase de bancile comerciale s-au majorat cu doar 19,4%, insumand 34,5 miliarde de euro. Daca bilantul extern este complet dezechilibrat, pe intern activele bancilor insumau la sfarsitul lui noiembrie 45,2 miliarde de euro, respectiv cu peste 10 miliarde mai mult decat pasivele.
Bancile au apelat din ce in ce mai mult la finantari externe, atat pentru a acorda credite in valuta, dar si in lei, schimband valuta pe piata, mai ales dupa ce in toamna lui 2005 Banca Nationala a plafonat creditarea in moneda straina. In aceste conditii, pe langa majorarea creditului in valuta, comportamentul bancilor a contribuit la presiunile de apreciere a leului.
De-abia in cursul lui 2006 restrictiile impuse de banca centrala si-au produs efectele si bancile comerciale au inceput sa ridice dobanzile la resursele atrase pentru a-si asigura mai multe lichiditati in lei.
Chiar si asa, volumul pasivelor externe a continuat sa urce accelerat si in toamna lui 2006, inregistrand cresteri de 285 milioane de euro intr-o singura luna.
In aceste conditii, o mare parte din expunerea bancilor locale a fost transferata in exterior. Aceasta cu atat mai mult cu cat o serie de banci mari au recurs chiar la "exporturi" de credite, care au fost inregistrate direct in bilanturile bancilor-mama, rezultand o distorsionare a imaginii activelor bancare raportate la banca centrala.
