Nu cu mult timp in urma am scris un articol in care tratam "problema golului" la Politehnica Iasi. Atunci, Poli avea una dintre cele mai slabe ofensive din serie. In ultimele trei etape insa, iesenii au inscris nu mai putin de 12 goluri si si-au ameliorat simtitor situatia in clasamentul eficacitatii. Principalii "vinovati" de acest lucru au fost virfurile Marcel Cojocaru si Daniel Baston care incepusera sa colaboreze perfect, randamentul lor iesind din tipare. Din pacate, atunci cind se parea ca problema atacului a fost rezolvata, Baston a plecat la Ceahlaul. Tot din pacate, acest lucru nu este o noutate la Politehnica. Sa dam insa putin timpul inapoi... La memorabilul baraj de promovare de la Brasov, atacul "alb-albastrilor" era alcatuit din Dobrea si Pancu. Avind atuul experientei si un sprint exploziv, primul a plecat dupa anul petrecut in prima liga, spre Galati. Spre norocul iesenilor, golul lasat de Dobrica a fost umplut repede de nou venitul Baston. S-a alcatuit astfel un nou cuplu ofensiv de vis, Baston - Pancu, cu ajutorul caruia echipa a avut un start exploziv in campionatul trecut. Dupa caderea ce a urmat "episodului Cimpina", plecarea lui Pancu a fost de neoprit. Din nou s-a gasit o solutie, venirea lui Cojocaru insemnind un real cistig pentru echipa. Din pacate, suspendarea lui Baston si accidentarea ulterioara a lui Cojocaru a aminat pentru un timp alcatuirea tandemului de virfuri amintit in deschiderea articolului. Dar, atunci cind cei doi au evoluat la capacitatea lor maxima rezultatele s-au vazut imediat. Insa Baston a plecat, acest perpetuum mobile al ataculuiiesean continuind. De aceasta data, plecarea lui Baston se spera a fi compensata de revenirea la prima dragoste a lui Dobrea, configuratia viitoare a atacului iesean fiind clara: Dobrea - Cojocaru. Indiferent de numele echipei, randamentul si pozitia ei in clasament depinde intr-o importanta m