Aproape că nu există domeniu de activitate care să nu fi fost afectat de criză. Există însă anumite domenii, care, odată atinse de criză, ar putea să producă disfuncţionalităţi la scară mai largă. Unul dintre acestea este învăţământul. Ce înseamnă criza pentru învăţământul din România, cum ar trebui ea percepută şi ce ar trebui să facă tinerii, profesorii şi statul pentru un învăţământ consolidat sunt câteva întrebări puse de capital.ro lui Dumitru Iacob
Aproape că nu există domeniu de activitate care să nu fi fost afectat de criză. Există însă anumite domenii, care, odată atinse de criză, ar putea să producă disfuncţionalităţi la scară mai largă. Unul dintre acestea este învăţământul. Ce înseamnă criza pentru învăţământul din România, cum ar trebui ea percepută şi ce ar trebui să facă tinerii, profesorii şi statul pentru un învăţământ consolidat sunt câteva întrebări puse de capital.ro lui Dumitru Iacob, profesor universitar doctor în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative şi prodecan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din această universitate.
CAPITAL: Consideraţi că actuala criză a influenţat într-o oarecare măsură învăţământul din România?
Dumitru Iacob: Mi-e destul greu să fac aprecieri privind învăţământul din România în ansamblu. Eventual, într-o ultimă instanţă. Cred că este important şi interesant să vedem ce este, în esenţă, o criză şi, în aceeaşi logică, această criză. O criză, în genere, lucrează precum o lumină puternică aruncată chiar cu o anume brutalitate asupra lucrurilor, asupra stării lucrurilor. Criza nu mai poate face posibilă indiferenţa, nu mai poate tolera superficialitatea, nu poate lucra împreună cu oameni care mimează că fac treabă de calitate.
Deci criza te sileşte să răspunzi la întrebări foarte categorice vizând forţa, viabilitatea, capacitatea de perfornanţă, lucru valabil atâ
