Fiecare sejur se incheia cu Balul intelectualilor (denumire care ironiza un roman de epoca), cind se alegea, de catre un juriu impartial(!), regina balului. S-a intimplat ca, in acel an, sa ia masa la scriitori - cine credeti? O actrita (si eseista) cu prenume de apa crengista, curgatoare si nemuritoare, Ozana Oancea, a avut ideea (fericita, zic eu) de a alcatui o monografie, cit obiectiva, cit subiectiva, a Casei Scriitorilor de la Neptun. Si m-a invitat si pe mine sa ma dau in stampa. Eram student "copt", trecusem in anul II, cind am ajuns prima data la mare, in tabara studenteasca de la Costinesti. N-o sa pot niciodata re/scrie sentimentul coplesitor care te inunda, vibratia intregii tale fiinte cind, dupa ce trenul pleaca din gara Constanta si o ia tot mai spre sud, spre Mangalia, deodata, in stinga (unde-i inima) apare - si calatoreste impreuna cu tine - Marea! Tot atunci rasarea si soarele - si ce vrei mai mult decit sa ai favoarea de a vedea, in premiera, Marea si rasaritul soarelui pe Mare! Cu ochii plini de nisipul nesomnului - caci veneam cu un tren de noapte, de la Iasi -, m-am repezit la fereastra deschisa, gata sa absorb, impreuna cu briza diminetii, toata acea priveliste nemaivazuta de mine, cel nascut intr-un sat de pe valea Jijiei, obisnuit doar cu unduirea ierburilor si a holdelor si cu alternarea (blagiana!) a reliefului: deal-vale si deal-vale/ si-un dulce dor de moarte, cum aveam sa scriu (inter-textualist!) mai tirziu. Atunci si dupa aceea, vreme de aproape un sfert de veac, va ramine in mine, nealterata de rutina si de virsta, aceasta descoperire matinala a Marii, ca a unei fiinte, ca a unei femei tinere care vine de undeva de departe, infasurata in voaluri unduitoare, transparente, vine spre tine mereu, fara a ajunge vreodata... Chimia Marii (as putea spune: a Mariei, ca s-o personalizez) contine o sama de elemente subtile, care te fac, aproape