Predarea Religiei in scoli este din ce in ce mai contestata, iar luarile de pozitie, de o parte sau de alta a baricadei se inmultesc. Unii ii vad utilitatea in “transmiterea unor valori” (Radu Preda, teolog), altii o considera “o aberatie totala” (Mircea Miclea, psiholog; fost Ministru al Educatiei).[1]
Biserica Ortodoxa tuna si fulgera, Ministerul se face ca ploua, iar Societatea Civila fierbe. Dar elevii? Care este parerea lor? Ii asculta cineva?
In urma cu citeva zile a fost postata o intrebare pe Facebook: “Cum vi se pare ora de religie? Aveți probleme la oră, cu profesorul/colegii?” S-au strins rapid citeva sute de comentarii.
Cum arata ora de Religie din perspectiva copiilor? Ar trebui sa-i ascultam, pina la urma ei sint beneficiarii.
Sa fie clar, nu este vorba de un studiu sociologic riguros; nici pe de parte. Avem totusi ocazia sa vedem lucrurile dintr-o perspectiva noua la care, de multe ori, nici macar parintii cu copii de virsta scolara nu au acces.
Redau mai jos primele o suta si ceva de raspunsuri, asa cum au fost postate. Am intervenit uneori pe text pentru a creste lizibilitatea din punctul de vedere al unui public adult, de exemplu am sters seriile prea lungi de emoticons sau am inlocuit prescurtarile (“k lumea” -> “ca lumea” s.a.m.d.); din cind in cind am adaugat si semnele de punctuatie necesare.
In fine, pentru cei care nu vor avea timpul sau rabdarea sa parcurga intreaga lista, am selectat pe post de rezumat raspunsul unei eleve de liceu din Galati. Cu luciditate, in doar citeva rinduri, aceasta ne face o descriere inspaimintatoare nu doar a scolii, ci si a societatii romanesti:
Noi tot anul am chiulit la religie, caci e ultima ora vineri, asa ca ne doare fix in p**a de biserica si alte chestii din astea. Doar la sfarsit de semestru profesoara ne da doua lectii (si alea sc
