Infecţia cu virusul hepatitei B afectează viaţa a 350 de milioane de oameni din întreaga lume. Netratată, hepatita B provoacă un milion de decese în fiecare an. 15-25 la sută din cei infectaţi sfârşesc din cauza unei complicaţii precum ciroza sau cancerul hepatic.
Odată ajuns virusul hepatitei B în organismul nostru, există două posibile scenarii: fie este suprimat prin acţiunea sistemului imunitar, fără complicaţii pe termen lung, fie se multiplică rapid, atacând ficatul. Din acest prim atac rezultă hepatita de tip B în formă acută. În unele cazuri, nu sunt necesare decât şase luni pentru a se ajunge la forma cronică a bolii.
Potrivit datelor internaţionale, în aproximativ zece la sută din cazurile de infecţie acută întâlnită la adulţi se înregistrează o evoluţie către infecţia cronică. Îngrijorător este faptul că, de multe ori, atacul agresiv al virusului asupra ficatului nu este exprimat prin simptome spectaculoase, care să-l trimită pe cel infectat cât mai rapid la medic.
„Infecţia se poate manifesta printr-o aparent inexplicabilă stare de oboseală, asemănătoare asteniei, care este trecută de pacient cu vederea. Însă simpla analiză a sângelui, cu identificarea antigenului AgHBs, precum şi un nivel dublu al transaminazelor sunt indicii ale prezenţei virusului în organism", precizează profesorul doctor Carol Stanciu, preşedintele Societăţii Române de Gastroenterologie.
Ciroza şi cancerul, complicaţiile bolii
Probabilitatea cronicizării infecţiei variază în funcţie de modul de transmitere a virusului şi de vârsta la care persoana a intrat în contact cu virusul. Iniţial, infecţia cronică determină inflamaţia ficatului, tradusă ulterior prin deteriorarea celulelor hepatice şi, implicit, prin afectarea funcţiilor îndeplinite de ficat.
În cazul fibrozei, ţesutul hepatic sănătos şi funcţional este înlocuit, pe măsură ce are loc mu