Romania a ratat tot, pentru ca nu si-a propus nimic. Istoricii vor avea mari dificultati sa identifice ceva comparabil. Guvernul Vacaroiu a reinventat monada: nu avem nevoie de ferestre, de teama sa nu fim orbiti de lumina. Desi a cistigat confortabil alegerile din 1992, PDSR a cumpanit si a decis: vom face un guvern de coalitie, nu de dragul ideii, ci pentru a disipa responsabilitatea guvernarii. Si a ales cea mai neproductiva si antieuropeana formula: guvernul "patrulaterului rosu". Adica, in afara sa, tot ce avea mai neperformant, mai stingist si mai nostalgic politica romaneasca, nimeni altii decit intre timp defunctii MER, PUNR si PRM. Iar pentru ca tacimul sa fie complet, l-au plasat in frunte pe inofensivul si placidul N. Vacaroiu. Tatucul Iliescu a mai dat o proba ca este cel mai abil sforar, dar si cel mai neinspirat. A fost, probabil, atit de marcat de obraznicia lui P. Roman, incit a optat pentru un umil slujitor de curte. Pastrind proportiile, a fost o masura de genul celei luate de P. Groza, prin numirea la Agricultura a vechilului de pe mosia sa, faimosul Zaroni. Atunci cind romanii si-au dat din nou, masiv si iresponsabil, votul "rosilor", nu banuiau ca gestul era unul de abandon. Crescuti in spatiul fricii de schimbare, de capitalism si reforma, romanii au procedat asa cum i-au invatat maestrii vrajitori, repudiind in corpore opozitia "ticalosita". Lansez o provocare cunoscatorilor: sa-mi spuna cineva daca stie in Europa postcomunista un guvern atit de anacronic, care a intretinut masiv stagnarea. A fost, in opinia mea, un guvern suprarealist, care se incadreaza perfect in categoria "boicotul istoriei". Oricine este tentat sa compare "performantele" acestui guvern caragialesco-ubuesc cu ceea ce s-a intimplat in tarile din proximitatea occidentala constata ca este strivit de comparatie. Prin optiunea paseista ultraconservatoare, prin utopia salvarii ne