În vara anului 1937, atunci când avea să treacă la cele veşnice înainte de a fi împlinit 30 de ani, Pavel Dan, prozatorul câmpiei transilvane cum va fi cunoscut de posteritate, lăsa în urma sa o operă risipită prin publicaţiile vremii. Prima ediţie a nuvelelor apare la un an de la moartea autorului, în septembrie 1938, la Editura Fundaţiilor Regale. A fost reeditat de nenumărate ori (trebuie menţionate aici ediţiiile Cornel Regman din 1965 şi Nicolae Florescu din 1976), i s-au consacrat monografii şi studii critice, dar a trebuit să treacă 75 de ani pentru ca prima ediţie critică integrală a operei sale să vadă lumina tiparului. Realizată de doi distinşi cărturari bistriţeni, Aurel Podaru şi Andrei Moldovan (studiul introductiv), la editura clujeană Eikon, ediţia are trei volume şi valorifică integral scrierile lui Pavel Dan publice până în acest moment, ca şi integralitatea informaţiilor existente despre autor şi opera sa, inclusiv în limbi străine.

Rămâne posteritaţii să mai adauge pagini din Jurnal şi din Corespondenţă, care, conform dorinţei fiului său, profesorul clujean Sergiu Pavel Dan, rămân, încă, în arhivele familiei. Şanse există, atâta vreme cât însuşi Sergiu Pavel Dan afirmă că „Jurnalul şi prelungirea sa epistolară atestă, incontestabil, un caracter. Suprema confirmare o dau ultimele scrisori, în care omul Pavel Dan se defineşte în singurătatea confruntării cu moartea. Câteodată merită a fi date la lumină şi astfel de texte ”

Revenind la ediţia critică, trebuie spus că volumul întâi cuprinde cele 17 schiţe şi nuvele care alcătuiesc sumarul ediţiei princeps din 1938, Urcan bătrânul, ediţie pregătită de autor, dar apărută postum. Cel de al doilea reuneşte lucrări publicate în periodice, dar neincluse de autor în ediţia princeps sau rămase în manuscris după moartea sa. Sumarul celui de al treilea volum cuprinde Jurnalul, Corespondenţa, St