Actorul, care a avut de curând o nouă premieră la Teatrul Bulandra, „La Grande Magia”, și-a sărbătorit ieri aniversarea. S-a născut pe 17 iunie 1940, la Turnu Severin, pe malul Dunării.
Un actor iubit, care a petrecut pe scenă jumătate de secol, revoltat de felul cum non-valoarea s-a strecurat la toate nivelurile societăţii, Virgil Ogăşanu crede că „revenim la înlocuitori... Am scris odată un articol în care spuneam că ne întoarcem la nechezol. E trist, dar adevărat. Nu poţi înlocui cucii, cum zice Marin Sorescu, cu un ceas cu cuc”. Din perioada în care a intrat puţin şi pe scena politică, nu are amintiri prea plăcute: „În politică, am fost folosit ca o batistă. Când am înţeles, am ieşit din porcăria asta.” Am stat de vorbă cu Virgil Ogăşanu la sfârşitul unui spectacol susţinut de studenţii lui, pentru soarta cărora este revoltat.
EVZ: Ce şanse au aceşti tineri să-şi facă meseria în ţara lor?
Virgil Ogăşanu: Şansele sunt enorm de mici, posturile sunt blocate, absolvenţi sunt foarte mulţi, nu mai există directori care să aibă interes să vină să-i vadă pe tineri. Posibilităţile de angajare sunt minime. Eu, dacă ar fi să o iau acum de la început, n-aş mai face teatru, pentru că nu mai ai siguranţă. Or, un actor care nu are siguranţă, care nu are posibilitatea să fie sprijinit la început, după doitrei ani se pierde. Este ca-n fotbal. Dacă ţii un fotbalist trei ani pe tuşă, poţi să-l arunci la gunoi.
Televiziunea, divertismentul de televiziune de care dvs aţi fost aproape, ar fi o soluţie?
Ar putea fi. Numai că ceea ce se întâmplă azi în acest domeniu este execrabil. E atât de îngrozitor ce văd că şi în secunda în care trec de la un canal la altul mă doare sufletul de ce văd. Cuvântul „vedetă” e compromis. Publicul are un gust pervertit din cauza acestor emisiuni care sunt sub orice critică, nu am un calificativ, decât că există vulgaritate, med