Soţii Ceauşescu au fost oripilaţi de condiţiile de trai din unitatea militară de la Târgovişte în care au stat ascunşi trei zile. Ca să nu fie depistaţi de revoluţionari, Ceauşeştii s-au ghemuit jos, lângă bancheta din spate a unui ARO al Securităţii.
În decembrie 1989, cea mai mare cazarmă din Târgovişte era împărţită de două unităţi militare: UM 01417 şi UM 01378. Secretari de partid, în cele două unităţi, erau doi cumnaţi, ambii cu gradul de maior: Ion Ţecu, respectiv Ion Mareş. Îi aleseseră oamenii, pentru că erau popular printre ofiţeri.
Cei doi maiori au avut un rol determinant în preluarea Ceauşeştilor de la Miliţie. Mareş a venit cu ei, în ARO-ul Securităţii, iar Ţecu i-a întâmpinat în cazarmă. Şeful celor doi era colonelul Andrei Kemenici, comandantul UM 01417 şi al Garnizoanei Târgovişte.
Ascunşi în maşina ARO a Securităţii
Ion Mareş rememorează acele clipe, când a decis destinul soţilor Ceauşescu. „Kemenici a plecat cu un ARO militar şi cu un camion din unitate şi s-a dus în faţa Miliţiei.
Când a ajuns acolo, i s-a spus: «A plecat Mareş cu ei!». A fost extraordinară această mişcare. Eu am plecat pe o stradă şi am ajuns cu ei în cazarmă, unde mă aştepta Ţecu. Când a venit Kemenici cu ARO şi cu camionul, a năvălit puhoiul de revoluţionari, veniţi din centru, de la Palatul Administrativ.
Îl voiau pe Ceauşescu, credeau că-i în ARO sau în camion. Kemenici le-a zis: „Nu-i la mine. Controlaţi!". Au controlat revoluţionarii şi ARO, şi camionul, dar n-au găsit nimic. Aşa am scăpat de ei".
Între acel moment, Ceauşeştii se aflau deja în cazarmă, aduşi de un ARO alb, al Securităţii, condus de colonelul Gheorghe Dinu, adjunctul şefului Securităţii Dâmboviţa. Ion Mareş: „Am trecut cu ei prin gara Târgovişte Sud, în condiţiile în care acolo erau între 500 şi 800 de oameni care strigau «Ole, ole, Ceauşescu nu mai e!».
Auzeau
