Apariţia radioului este legată de o serie semnificativă de nume ale unor inventatori celebri, fiecare dintre ei contribuind mai mult sau mai puţin la apariţia acestei "minuni" după aproximativ douăzeci de ani de la inventarea telefonului.
Apariţia radioului este legată de o serie semnificativă de nume ale unor inventatori celebri, fiecare dintre ei contribuind mai mult sau mai puţin la apariţia acestei "minuni" după aproximativ douăzeci de ani de la inventarea telefonului.
Primul om de ştiinţă care a reuşit să transmită şi să recepţioneze unde radio a fost Heinrich Hertz, între 1886 şi 1888. Experimentele sale s-au bazat pe cercetările anterioare efectuate de James Clerk Maxwell, autorul teoriei electromagnetismului, care "prezicea" matematic existenţa undelor electromagnetice. Se întâmpla în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Maxwell fiind influenţat de cercetarea fenomenelor electromagnetice a lui Michael Faraday.
PREMIERĂ. În 1888, fizicianul german Heinrich Hertz a descoperit undele radio, o formă a radiaţiei electromagnetice cu lungimi de undă prea lungi pentru a putea fi observate cu ochiul liber, confirmând astfel ipoteza lui Maxwell. Hertz a construit un oscilator cu putere de transmisie a undelor radio, detectându-le cu ajutorul unui arc metalic dispus cu un orificiu la unul din capete. Când arcul se afla în interiorul câmpului electromagnetic al oscilatorului se produceau scântei, acest fapt demonstrând capacitatea undelor electromagnetice de a fi transmise în spaţiu şi totodată detectate.
Descoperirea lui Hertz a servit ca şi catalizator pentru inventatorul italian Guglielmo Marconi, care a sesizat potenţialul utilizării acestor unde pentru a transmite mesaje prin intermediul telegrafului. Primele transmisiuni radio ale lui Marconi au fost realizate în 1886, sub forma unor mesaje codate emise
