„Partea mizerabilă a creaţiei, imaginată de oameni simpli, criminali de instinct, femei nehotarâte, beţivi arestaţi de obsesii, adolescenţi cu psihic dereglat, autori nesemnificativi îmbatrânind însoţiţi de sensul inutilităţii, contrapusă celeilalte opere, cu autori zburând pe deasupra mediei, eroi fără urmă de spaimă, sfinţi cu virtuţi intacte, femei convingătoare. Poarta de trecere dintre lumi ne dezvăluie că primii sunt aceiaşi cu ceilalţi, separaţi de căutarea himerei alcătuite din surplusul celor doua norme: literatura şi iubirea.
Combinaţia de anost/glorificare, rătăcire/regăsire, agresivitate/agonie va duce, prin exerciţiu şi eliminare, la apariţia diamantului optim. Lumea va fi cufundată, dar rostul ei nu este traiul îndestulat, ci salvarea creaţiei prin destinul fiinţei.” – Liviu Cangeopol.
„Calmul prelevat în furtună nu se supune convenţiei destinului evolutiv. Totodată, nu respectă nici reţeta senzorialităţii maladive. De asemenea, respinge şi transmiterea învăţăturilor transumane. Forţa ei de atracţie provine din faptul că informaţiile vehiculate dispar după fiecare frază scrisă. Romanul lui Liviu Cangeopol este evanescent, asemenea universului în continuă expansiune vectorială, fugind de timpul care îi creşte în urmă.” - George Neagoe.
Liviu Cangeopol s-a născut pe 28 martie 1954, la Iaşi. Studii de filologie întrerupte în anul al III-lea, apoi de contabilitate şi business administration încheiate la New York şi Atlanta. Publică primele proze în revista Dialog (august 1978), debut editorial în 1989, Ce-ar mai fi de spus, co-autor Dan Petrescu (1989 – Agora, USA, Editura Minerva, 1990, Editura Nemira, 2000). În anul 2007, publică romanul Zâmbetul la Editura Humanitas.
Finalul departamentului de tehnologie electronică
A doua zi a urcării la Asheville, în holul Hanului Ramada, în timp ce căuta chilipirul unei
