Vorbim mult in ultimul timp despre avantajele si costurile integrarii in Uniunea Europeana. Nu fara temei, unii se tem de capacitatea firmelor autohtone de a face fata concurentei pe piata unica.
Deficitul actual sau viitor de competitivitate al unor firme romanesti ar trebui insa sa fie compensat de un salt de modernizare a societatii romanesti, in ansamblu; UE ar trebui sa reduca din entropia noastra. Acest salt nu poate fi imediat, dar el ar fi palpabil si, intr-o perspectiva mai lunga, ar aduce cresteri majore de productivitate si venituri ale cetatenilor.
Acesta este marele pariu al Romaniei! Dar nu asupra acestui subiect doresc sa starui, mai ales ca am facut referire adesea la probleme ale integrarii europene a Romaniei in aceasta rubrica .
Unii subliniaza importanta lobby-ului in circumstantele actuale (dupa referendumurile din Franta si Olanda), cand "economia politica" a extinderii Uniunii este mai evidenta. Acest lobby este facut, intr-un fel sau altul, de cei care in domeniul public (guvernanti, parlamentari, diplomati, alti functionari publici), dar si in sectorul privat reprezinta interese romanesti.
Este un reflex sa se presupuna ca lobby-ul sustine interesele afisate, ca aduce beneficii. Dar este oare orice demers productiv? Asa cum interventii inteligente pot modela perceptii si aduce beneficii, pot indrepta imagini, tot astfel, actiuni neinspirate, submediocre aduc deservicii.
Cel mai bun lobby este insa cel ce rezulta din activitatea normala a unui om, a unei organizatii; cand treaba este buna, prin ceea ce se face si se spune, imaginea pozitiva apare automat.
In engleza se foloseste un cuvant pentru mandria excesiva/trufia, lipsa de substanta: hubris. Increderea oarba in forte proprii, daca este combinata cu incompetenta, aduce prejudicii. Ai spune ca, in fond, fiecare pasare p
