Instituţiile statului – inclusiv cele cu responsabilităţi în domeniul sănătăţii – şi-au creat birouri de presă, unele chiar departamente, având între atribuţii şi pe aceea a monitorizării ziarelor de larg consum în vederea alcătuirii unor digest-uri, pentru decidenţii supraocupaţi, după cum se ştie, pe teme de interes. E un fel de sondare a opiniei publice, rol pe care presa, uneori, crede că şi-l asumă, alteori de semnalare a unor disfuncţionalităţi din sistem, neştiute la „centru“, dar descoperite de reporteri, neajunsuri faţă de care oficialitatea ar trebui să ia atitudine. (...)

Ziarul nostru are şansa de a se afla pe biroul ministrului sănătăţii şi a colaboratorilor dsale, date fiind profilul, tirajul, periodicitatea săptămânală de apariţie, tradiţia – de peste două decenii – şi distribuţia sa naţională. Dar publicaţiile profesionale – revistele difer Publicitate itelor societăţi ştiinţifice – nu. Uneori, nici nu s-ar justifica, poate, încărcarea activităţii funcţionarilor biroului de presă respectiv cu rezumarea materialelor de specialitate, pentru manageri care, adesea, nici nu sunt medici. Dar, unele dintre aceste periodice, anume cele încă redactate de profesionişti, conţin în fiecare număr câte un un text prefaţator pe o temă actuală şi preocupantă pentru breaslă, pentru specialitate, care, detaliată, opinez că merită a fi adus la cunoştinţa diriguitorilor sanitari. E cazul, de cele mai multe ori, al editorialelor semnate de dl dr. Grigore Buşoi, redactor-şef, la REVISTA MEDICALĂ ROMÂNĂ. Medicii juni de familie îi datorează mult, poate fără să ştie, dlui dr. Gr. Buşoi. Astfel, faptul că MG/MF a devenit o specialitate recunoscută şi în România, că aceasta se situează acum, pe deplin meritat, în rândul celorlalte specialităţi, e rodul şi al luptei sale de ani cu oficialităţi obtuze sau indiferente. Dar, niciodată, poate, aserţiunile dsale publi