În costum şi cravată roşie cu puchiţei albi, preşedintele PRM a apărut sâmbătă seara în public cu ultimul său trofeu: braţul stâng prins în ghips. Prins cu tot cu ceasul de aur.

Nu e prima oară când Vadim vine la o emisiune tv însoţit de trofee. Prin februarie anul trecut, „Tribunul” a arătat lumii două piese importante din biroul lui: ceasul lui Mihail Kogălniceanu şi drapelul Revoluţiei de la 1848, al lui Avram Iancu. S-a lăudat atunci cum că drapelul îl are de la un simplu ardelean care i l-a dăruit tocmai lui, preşedintelui PRM, şi arăta tenta galben aurie pe care o păstra încă pânza de peste 160 de ani. De lângă acelaşi steag sfânt şi auriu, aproape un an mai târziu, Vadim avea să împroaşte o femeie cu apă şi măscări, pe executorul judecătoresc Paula Şomâldoc, în timp ce televiziunile transmiteau în direct evacuarea lui din sediul PRM.

„Eu am vrut să scot dracii din ea, că de fapt aia nu era apă, era aghiazmă”, a încercat el o glumă sâmbătă. Şi iar s-a ambalat, după care şi-a adus brusc aminte că-l ţine ghipsul. „Uite, mă doare mâna. Şi nu mă pot controla, pentru că eu am o oratorie prin gesticulaţie”.

Întrebat când şi-a fracturat osul, Tribunul nu şi-a mai amintit. Trebuie să fi fost, a zis el, într-una dintre cele două mari busculade. Ori atunci când, într-un ultim asalt, „ca la Mărăşeşti”, poliţiştii au dat presa afară, ori la poartă, când au căzut mai multe victime: şi fratele său, Marcu Tudor, care a şi fost luat de Salvare, şi prietenul lui Vadim, Bebe Ivanovici, care a fost lovit cu clanţa la operaţie. Vadim zice că n-a simţit nimic pe loc, „că era ger afară”, dar că durerile l-au luat joi seara, când s-a dus şi la IML, pentru certificat medico-legal, şi la Spitalul Militar, pentru radiografie şi imobilizarea braţului.

Ghipsul lui Vadim aminteşte de un altul, mai celebru, al generalului Victor Atanasie Stănculescu, pe