Revoluţionarii spun că cel mai important lucru câştigat în `89 a fost libertatea. Dorel Lăpuşan, unul dintre răniţii din timpul Revoluţiei, la Cluj, povesteşte cum „libertatea“, pentru care s-a murit în decembrie 1989, a devenit un lucru obişnuit.

Dorel Lăpuşan a fost primul care a ajuns la spital, la Urgenţe, pe strada Clinicilor, lovit de gloanţe în timpul revoluţiei din ’89 la Cluj-Napoca. Sosirea sa acolo, rănit, a stârnit agitaţie în rândul medicilor. „Se trage! Se trage în centru“ se auzeau mulţi vorbind. Avea pe atunci 25 de ani şi ieşise în stradă „pentru libertate“. Rana i-a fost închisă cu 30 de copci.

IPOTEZĂ Marii revoluţionari din balconul Operei au fost drogaţi cu pastile energizante

Lăpuşan a fost împuşat în Piaţa Unirii, în stradă. „Eram vreo 15-20 de oameni în stradă. Erau foarte mulţi, mult mai mulţi, însă, pe trotuare, iar soldaţii, cu muniţie de război, erau în faţa noastră. Nemeş (Călin, unul dintre martirii căzuţi la Cluj în `89) şi-a dat haina jos şi cu pieptul gol s-a îndreptat către ei. S-a deschis focul. Dintr-odată toată lumea s-a împrăştiat, s-a ascuns, a căutat adăpost. Eu m-am aruncat după un gard viu care era pe atunci în piaţă, lângă intersecţie. Atunci am simţit că m-a lovit ceva în burtă. Mi-am dat seama că am fost împuşcat“, îşi aduce aminte bărbatul. S-a ridicat şi a fugit spre statuia lui Matei, vreo 20 de metri, după care s-a prăbuşit.

„Am fost luat de doi tineri, iar o doamnă mi-a dat un fular să îl pun pe rană. Cei doi au reuşit să oprească o maşină şi să îl roage pe şofer să ne ducă la spital. Între timp în piaţă apăruseră scutierii“, spune revoluţionarul.

Dorel Lăpuşan a depus o coroană de flori la monumentul din Cimitirul Eroilor. (Foto: Caius Raţiu)

„Aş ieşi din nou în stradă“

Lăpuşan, care lucra la acea vreme la fabrica 7 Februarie ca electric