Candidatura lui Barack Obama a reprezentat, pentru o lume-ntreagă, un test Rorschach. Ţi se arată o pată de cerneală, cu o formă nedefinită, şi ţi se cere să spui ce "vezi" în ea - un fluture, o locomotivă, pe Fecioara Maria sau vreun prieten din copilărie. În funcţie de asta, psihologii îţi evaluează subconştientul. Negrii au văzut în el un negru - şi l-au votat în proporţie covîrşitoare. Albii, de peste 65 de ani, trăitori în mediul rural şi fără studii superioare, au văzut şi ei tot un negru - şi de aia nu l-au votat. Liberalii (în accepţiunea americană a conceptului) au văzut un liberal - şi l-au votat cu ambele mîini. Suporterii dreptei din România au întrezărit şi ei acelaşi lucru - şi-au scris articole panicarde despre pericolul venirii socialiştilor la putere în SUA. Nemţii au văzut în el o combinaţie între JFK şi Reagan, şi s-au strîns cu sutele de mii să-i soarbă cuvintele. Ayman al-Zawahiri, formal numărul 2 al Al-Qaeda, a publicat (pe Internet - simpatici fanaticii ăştia!) un mesaj împoriva "negro"-ului de la Casa Albă care a trădat Islamul. În consecinţă, l-a trecut pe lista morţii.

Fiica mea, Ana, ca de altfel majoritatea studenţilor de la Indiana University, Bloomington, habar n-are de politică. S-a născut după căderea comunismului, a copilărit pe două continente şi se încăpăţînează să creadă că tot ce zboară se şi mănîncă. Avea cîţiva ani cînd am învăţat-o să scandeze "Jos Iliescu!", de fiecare dată cînd fostul preşedinte apărea la televizor, dar nu cred că asta i-a influenţat decisiv opţiunile politice. Majoritatea studenţilor din Bloomington nu se pot laudă cu o asemenea experienţă internaţională, dar simt la fel - iar de ştiut despre politică, ştiu cam tot atît. Surprinzător însă, aidoma tinerilor, au făcut şi bătrîneii care văzuseră la viaţa lor multe-multe alegeri prezidenţiale şi care ştiau, cum ar veni, cu ce se mănîncă politica. Ast