În România, se simte nevoia, categoric, de o stabilizare a sistemul de învăţământ preuniversitar. Stabilizare ce se poate realiza, simplu şi eficient, prin zece paşi iar aceştia sunt absolut necesari de pus în aplicare în perioada imediat următoare. În România, se simte nevoia, categoric, de o stabilizare a sistemul de învăţământ preuniversitar. Stabilizare ce se poate realiza, simplu şi eficient, prin zece paşi iar aceştia sunt absolut necesari de pus în aplicare în perioada imediat următoare.
1. Rescrierea tuturor programelor şcolare;
2. Introducerea manualelor şcolare pe suport electronic;
3. Corectarea Legii educaţiei naţionale;
4. Formarea corpului profesoral în baza noilor programe scolare;
5. Compatibilizarea construcţiei de unităţi şcolare cu programul de microbuze şcolare; verificarea şi controlul investiţiilor;
6. Analizarea angajaţilor din unităţile şcolare şi renormarea posturilor;
7. Finalizarea legislaţiei secundare a Legii educaţiei naţionale;
8. Reorganizarea reţelei şcolare;
9. Organizarea concursurilor pentru funcţiile de conducere;
10. Semnarea unui acord educational de stabilitate pentru minim 10 ani.
Primul pas obligatoriu, în acest moment, este rescrierea tuturor programelor şcolare. Şcoala românească are programe neadaptate, orientate spre cantitate de informaţii, nu spre formare de abilităţi.
Odată cu rescrierea acestor programe şcoale, putem discuta de un nou curiculum naţional. De la apariţia Legii Educaţiei, nu au fost rescrise decât trei programe şcolare, ceea ce a dus la întârzierea aplicării reformei.
Trebuie regândite, planurile de învăţământ, însemnând numărul de ore pe care trebuie să le parcurgă elevii, în funcţie de clasele şi profilele la care sunt înscrişi.
Odată cu rescrierea programelor şcolare, avem absolută nevoie de implementarea
