Este urarea pe care o adresez astăzi din suflet, tuturor celor care au îmbrăcat uniforma militară, purtând în inimile lor, nu doar un simbol, nu doar o năzuinţă profesională, ci au înţeles, poate mai mult decât mulţi dintre noi, onoarea de a apăra cu supremul preţ omenesc glia străbună, dăruirea, până la sacrificiu, pentru interesul naţional. Despre interesul naţional se vorbeşte şi se scrie mult. El este peren. El ne însoţeşte pe noi din momentul în care ne naştem şi ne părăseşte în momentul în care ieşim din scenă. De fapt, acest interes până la urmă, poate fi definit, spun istoricii, ca fiind ceea ce noi vrem să fim. Adică oameni liberi, prosperi şi respectaţi.

Doamnelor şi domnilor, trăim astăzi în sărbătoare, o zi specială pentru România – Ziua Armatei Române. 25 octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când Armata Română şi-a îndeplinit menirea firească. În această zi, în anul 1944 au fost puse la locul lor bornele de hotar pe graniţa din nord-vest a ţării. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, Ziua Armatei Române este o zi de cinstire pentru eroismul şi jertfele prin care de-a lungul vremii oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-şi, spun încă o dată, misiunea nobilă de a apăra UNITATEA NAŢIONALĂ şi INTEGRITATEA NAŢIONALĂ a statului român.

Sunt scrise mii şi mii de studii, cărţi, tratate de istorie şi nu numai, despre semnificaţia profundă a acestei zile. Dar eu, am ales să vă readuc astăzi în memorie sau pentru cei mai tineri, în atenţie pentru prima dată, faptul că, la momentul respectiv, comandantul Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, adresându-se militarilor din subordinea sa, consemna în Ordinul de zi nr. 104 din 25.10.1944 următoarele: „La chemarea ţării, pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena aţi răspun