Stagiunea muzicala care in curind se va incheia a programat pentru finalul ei citeva concerte deosebite. Se impune o observatie premergatoare comentariilor de ansamblu care vizeaza calitatea si cantitatea volumului de muzica buna livrata, mai ales, populatiei bucurestene. Ar fi de remarcat, cum aminteam, nivelul constant ridicat la care au ajuns programele de la Ateneul Roman si de la Sala Radio. Pentru ca sintem in plin registru fotbalistic, sa facem o asociere cu campionatul german: stagiunea muzicala romaneasca are, sa o spunem apasat, un bun nivel de ansamblu.
Chiar daca au fost putine concerte „de exceptie“, unul peste altul, concertele au fost remarcabile si, rareori, putem spune ca s-au situat sub o anume cota valorica. Sau au fost dezamagitoare cu totul. Chiar nu putem proba asa ceva, dincolo de anumite sincope, care s-ar putea sa provina si din neaderentele la un anume muzician sau poate o fi doar o proasta dispozitie de moment. in rindul concertelor peste „media germana“ – asa latini si temperamentali cum sintem! – arbitrar stabilita de catre noi, putem incadra si simfonicele de saptamina trecuta, cu o Mare Doamna a violoncelului numita Natalia Gutman – „Prietenii stiu de ce!“ – care, ca si Leonskaia, s-a mai „coptit“, dar „ghiarele“ de mare interpreta au ramas. A fost o mare si placuta surpriza sa o revedem-reauzim, cu nestirbita emotie, in indragitul Concert in la minor, op.129 de Robert Schumann.
Ca si mai vechea cunostinta a bucurestenilor, pianistul Nelson Goerner, in cel de-al doilea Concert pentru pian in fa minor, op. 21 (Elisabeta Leonskaia a cintat sub bagheta lui Kurt Mazur, spre finalul Festivalului Enescu, Concertul al II-lea de Brahms, daca memoria nu ne joaca feste). in completarea serii de la Sala Radio, cu momente fericite sub bagheta lui Horia Andreescu, Simfonia a VI-a, in do major, D 589, de Franz Schubert si
