În aprilie pe Buyukada miroase a flori de portocal. E multă linişte şi de pe ţărm 
Istanbulul se vede în zare acoperit de o pâclă ce-ţi aminteşte de prelatele
de protecţie care se pun pe statui.

Eşti într-unul din cele mai mari oraşe din lume şi totuşi departe de toate „binecuvântările" aglomeraţiei. Buyukada e cea mai mare dintre cele nouă insule ce formează arhipela­gul Insulele Prinţilor sau, pe scurt, Ada­lar. Un cartier mai special al Istanbulului.

De-a lungul secolelor Buyukada a fost casă şi loc de exil sau refugiu pentru prinţi bizantini şi prinţese răzvrătite, pentru dizidenţi celebri sau cadâne rămase „fără serviciu" după desfiinţarea haremului. A închis ochii la tot şi a fost gazdă bună. Încă din perioada otomană, marii bogătaşi ai Istanbulului au început să-şi construiască reşedinţe de vară aici, care mai de care mai arătoase. Casele au rămas, deşi au schimbat mai mulţi proprietari, şi astăzi sunt principala atracţie a insulei. Sunt convins că un arhitect sau un pasionat de construcţii vechi ar avea multe de spus la acest capitol însă eu sau tu care citeşti acest articol suntem fericiţi să le admirăm din legănatul caleştii, să fabulăm în minte despre cum petrecea lumea bună în trecut şi să trecem mai departe.

Caleaşca. Lumea se plimbă pe Buyukada (şi peste tot în Adalar) cu caleaşca trasă de cai. De obicei doi cai frumoşi. Asta pentru că pe insule nu sunt permise vehiculele motorizate. Aşa că toţi vizitatorii sunt invitaţi să exploreze insula pe jos, cu bicicleta sau în căruţă. Cum ieşi din port o iei înainte înspre turnul cu ceas, unde privirea îţi este atrasă de coada lungă de turişti ce aşteaptă să le vină rândul la câte o caleaşcă, iar nasul îţi este mutat din loc de mirosul care vine de la cai. Ai de ales între un tur mare sau unul mic al insu­lei. Diferenţa de preţ e mică: 50 sau 40 de lire turceşti (80-100 lei). 
Alege turul mare ş