Atunci arhiereul s-a uitat adinc la Danila si la oamenii lui, i-a patruns pina-n fundul sufletului. Apoi, fara sa spuna o vorba, arhiereul a iesit din manastire si a plecat. Au plecat si toti oamenii, caci nu au mai putut rabda putoarea. Iar in urma lor manastirea s-a mistuit in flacari. Aceasta este, oameni buni, istoria comunismului! Stiti povestea lui Danila Prepeleac: cum a pacalit el pe draci si s-a intors acasa cu un sac de galbeni. Si a trait el destul de indestulat, cu toate ca, ce-i drept, banii s-au risipit repejor, caci Danila tot nechitit la minte si nechibzuit la trebi ramasese. Asa ca se gindea din nou sa fuga in lume, lasindu-si nevasta si copiii in stirea Celui de Sus. Ii intrase in cap si il munceau gindurile sa faca o manastire "cum n-a mai fost alta", iar urmasii sau macar urmasii urmasilor lui sa apuce sa traiasca in bunastare si fericire si sa-i aduca lauda peste vremi... Uite asa ii trasnea prin cap lui Danila. Si intr-o noapte are un vis. Se facea ca era undeva intr-o tara cunoscuta, dar pare ca si necunoscuta, intr-un loc cunoscut, dar pe care nu-l recunoastea intru totul. Era pe malul unei ape mari, unde se inaltau niste ziduri neispravite. Nu pricepea cum, dar stia ca acelea sint zidurile manastirii cum nu a mai fost alta, la care se gindea el. Si mai stia ca il asteapta un drum lung inainte. Ceva il tragea sa mearga acolo. S-a gindit intii ca ii trebuie o luminare. Si, iata, chiar la intrare, vede o tejghea cu carti, cu luminari si cu smirna. La tejghea e un calugar batrin, care ii intinde o carte groasa: - Nu voiesti Sfinta Scriptura, crestine? Dar Danila se pomeni intrebind: - Da' ce, nu aveti cirnati cu usturoi? Calugarul se uita cu un zimbet mirat, apoi raspunde linistit: - Avem si asta, omule. - Atunci taie-mi un kil! De dupa tejghea calugarul scoate un cirnat gros, mirosind trasnitor a usturoi. Taie o bucata din el, cintareste, mai ad