Printr-o masura drastica si ieftina din punct de vedere al costurilor de sterilizare, BNR a hotarat marti sa aplice o corectie creditului in lei dupa ce multa vreme s-a chinuit sa-l incurajeze in defavoarea creditului in valuta.
Majorarea cu patru puncte a rezervelor minime obligatorii (RMO) pentru sursele atrase de banci in lei, cu scadente mai mici de doi ani, readuce acest instrument administrativ la nivelul din urma cu patru ani, cand BNR incepea reducerea rezervelor la lei in paralel cu majorarea celor la valuta.
Banca Nationala nu apeleaza la dobanda ca principal instrument de politica monetara, ci prefera sa recurga din nou la o masura administrativa, cu eficienta sigura: BNR "ia sange" bancilor rapid si la costuri minime, in conditiile in care rezervele in lei sunt remunerate cu 1,7% pe an, spre deosebire de operatiunile de sterilizare, la care banca centrala ar urma sa plateasca dobanzi de pana la 8,75% pe an.
De cateva luni, Banca Nationala publica date statistice care indica la prima vedere o temperare a creditului in lei, ceea ce ar sugera ca alte masuri administrative precum majorarea rezervelor minime la valuta pana la 40% din pasivele totale in moneda straina si plafonarea soldului de credite in valuta pentru fiecare banca ar fi dat rezultate.
Imaginea este insa inselatoare din moment ce mari banci membre ale unor grupuri internationale n-au intarziat sa exporte o parte din creditele in valuta, tendinta devenind vizibila in conditiile in care activele totale raportate la BNR au consemnat in unele cazuri scaderi substantiale la sfarsitul trimestrului I comparativ cu nivelurile din decembrie 2005.
Acum, bancile sunt impinse sa gaseasca solutii si pentru creditarea in lei, astfel incat BNR sa poata privi un tablou care sa-i placa.
Odata cu intrarea in Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007, pentru BNR va fi din ce in ce
