Manifestările „Street Delivery” au adus ieri arta tradiţională într-un cadru metropolitan. Astăzi este ultima zi în care bucureştenii se mai pot relaxa în atelierele de artă neconvenţională din cadrul evenimentului desfăşurat pe strada Arthur Verona.

Zeci de tineri şi copii au venit ieri după-amiază pe strada Arthur Verona, unde erau în plină desfăşurare atelierele celei de-a doua zile a manifestării „Street Delivery“. Aduşi de părinţi sau de bunici, copiii s-au oprit la atelierele de olărit, la cele de pictură pe ceramică sau la cele de reciclare a hârtiei.

Constantin Dumitru, „profesorul“ de olărit

La doar câţiva paşi de locul unde copiii încercau culorile pe vasele de ceramică, Constantin Dumitru le împărtăşea celor adunaţi în jurul lui secretele olăritului din satul Pisc, din comuna Ciolpani. Roata prindea viteză sub piciorul lui, iar din bucata de pământ rânced se ridica mai întâi o formă nedefinită. Mâinile iuţi ale bătrânului modelau cu grijă „chipul” unei străchini, apoi al unei căni sau al unui ghiveci de flori.

Copiii şi-au întins coatele pe masa plină de lut şi-şi plimbau privirea, fermecaţi, după mişcarea mâinilor olarului. „Acum nu mai cumpără nimeni vase de la noi, pentru că toţi cumpără plastic. Olăritul nu e o meserie care se învaţă la şcoală“, a spus sfătos ’nea Constantin.

La cei 70 de ani ai săi nu-şi mai aminteşte când a învăţat să mânuiască lutul în aşa fel încât să capete o formă din mâinile lui. „M-am născut cu asta”, le spunea el copiilor, dar şi celor mari, adunaţi grămadă în jurul lui. „Tata a fost olar ca şi ceilalţi şase fraţi ai săi. Eu adormeam pe masa de olărit a tatălui meu”, a povestit olarul Constantin Dumitru.

El a adăugat că se află aici tocmai pentru a populariza arta olăritului în rândul copiilor.

„Colţul vorbitorului“

La intrare pe strada