Aberant de scumpe şi aproape inutile

3. Pista aeroportului Băneasa. Pista a fost modernizată în 2007 pentru 20 de milioane de euro. A fost folosită la capacitate normală doar cinci ani, pentru că săptămâna trecută aeroportul s-a închis de tot. Terminalul urmează să fie renovat, pentru încă cel puţin 7 milioane de euro iar după redeschidere aeroportul va primi doar curse VIP şi charter. Ceea ce n-ar fi o problemă dacă ele ar fi destule cât să acopere sumele masive îngropate până acum. Însă piaţa este atât de mică încât probabil nu vor fi acoperite nici măcar costurile operaţionale. Ceea ce înseamnă că Patriciu, Niculae, şi eventual Ţiriac (dacă nu va rămâne pe Otopeni) au fost subvenţionaţi din banii contribuabililor.

2. Pasajul Basarab. Pilonii spectaculoşi din mijlocul Capitalei par să ajute la traversarea unui râu la fel de spectaculos. În realitate, cei doi kilometri de pod trec peste o cale ferată care se opreşte după doar 500 de metri. La începutul anilor 2000, când se discuta oportunitatea pasajului, a existat şi varianta construirii unei gări noi, la jumătate de kilometru distanţă, astfel încât bulevardul să rămână la nivelul zero. Costurile estimate erau însă apropiate: cam 80 de milioane de dolari pentru oricare variantă, aşa că a fost ales pasajul. După care, preţul s-a triplat.

1. Autostrada Bechtel. Traseul a fost contestat de la început, pentru că nu urma coridorul IV european, motiv pentru care nu putea primi nici finanţare. Constructorul a primit-o fără licitaţie apoi a întors toate încercările de “renegociere” în avantajul său. Pentru că statul nu a plătit la timp, nici Bechtel nu a mai fost legată de clauzele legate de preţ. 7 ani mai târziu, Bechtel a acceptat să se retragă cu cei un miliard de euro încasaţi. A construit 50 de kilometri de “autostradă” de-nicăieri-către-nicăieri (scuze urbelor insultate prin această expresie) şi