Actualul plan de tratare a crizei din zona euro are ca punct central adoptarea unui acord fiscal care prevede limitarea deficitelor bugetare structurale si a datoriei publice ca procent din PIB prin prevederi constitutionale sau similare. Se spera ca includerea in constitutii a acestei reguli (pe care o denumim in continuare regula D/D) va contribui pe termen scurt la refacerea increderii, iar pe termen lung la o mai mare stabilitate economica si financiara. Cu toate ca este necesara, o astfel de regula nu va aduce beneficiile dorite daca este implementata prea devreme si daca nu este acompaniata de o regula suplimentara care sa schimbe anticipatiile entitatilor financiare referitoare la comportamentele guvernelor in perioadele de criza.

Citeste atasat intregul studiu al lui Lucian Croitoru

Pe termen scurt, regula D/D nu este un raspuns suficientPe termen scurt, regula D/D nu este un raspuns suficient la criza din zona euro deoarece nu vizeaza cauza de fond a crizei. Pe termen lung, regula nu limiteaza salvarile entitatilor private de catre guverne (SEPG), ceea ce permite sectorului privat sa-si asume dezechilibre mai mari decat cele pe care le-ar considera prudente in lipsa posibilelor "salvari" de la guvern. Astfel, deficite si datorii publice relativ mici pot coexista cu dezechilibre uriase in sectorul privat, care pot fi la fel de distrugatoare ca si cele din sectorul public. Dezechilibre mari ale sectorului privat pot oricand genera o criza.

Cauza crizei zonei euroDesi pot crea probleme in viitor, nici dezechilibrele bugetare si nici nivelurile datoriilor publice nu sunt cauzele crizei in tarile PIIGS. Inainte de criza, in perioada 1999-2007 doar Grecia, Portugalia (din grupul PIIGS) Malta si Slovacia au avut deficite bugetare medii mai mari de 3 la suta din PIB. Pragul de 60 la suta din PIB la datoria publica a fost depasit doar de Italia s