Nu s-a înregistrat doar o trecere a civililor la Vest de Prut, ci şi o mişcare în sens invers. Era vorba de etnici români din Basarabia, dar şi de etnici evrei din zonă, chiar şi din Vechiul Regat. De ce au făcut-o? În primul rând, au ales această variantă cei care, români sau evrei, erau originari din zonele cedate şi aveau familiile acolo. În al doilea rând, în cazul evreilor, manifestările antisemite din România cunoscuseră o adevărată explozie în anii anteriori, inclusiv în discursul oficial. Statisticile privind acest proces al trecerii civililor de la Vest la Est de Prut, după ultimatumul sovietic, nu sunt foarte precise. Oficiosul moscovit Pravda anunţa, la 26 iulie 1940, că în Basarabia reveniseră din România 149.974 de persoane. Conform datelor româneşti, până la 4 august 1940, trecuseră în Basarabia 112.000 de oameni.

Cedarea Basarabiei a fost, fără îndoială, o alegere dificilă pentru România. Însă existau alternative? Se putea rezista? Acestea nu sunt întrebări noi, ele au fost puse încă din iunie 1940 de către participanţii la evenimente, dar şi de istorici (mult) după aceea.

Care au fost consecinţele cedării Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa? Au existat câteva efecte importante, cele mai multe cu impact pe termen mediu şi lung:

1. Începutul dezmembrării României. Cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa a fost începutul sfârşitului „României Mari“, a fost semnul că aceasta încetase să existe. A fost deopotrivă un asasinat (sovietic) şi o sinucidere (românească).

2. Abandonarea fără luptă a unei şesimi din teritoriul naţional şi a unei cincimi din populaţie (cetăţeni români!) în braţele unui sistem totalitar. Faptul că românii nu au luptat în iunie 1940 pentru Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa a contribuit la întărirea în rândul locuitorilor acestor teritorii a sentimentului de d