După încheierea unei frumoase cariere în marina militară, vechiul meu prieten şi fost coleg de liceu Valeriu Avramescu, ieşind la pensie, s-a putut dedica integral celei de a doua pasiuni a vieţii sale şi anume filateliei. Din Constanţa, unde brăileanul de origine s-a stabilit de multă vreme, îmi trimite revista editată de asociaţia filateliştilor tomitani, la care colaborează număr de număr cu pasionante articole de cartofilie. Dar poate nu ştie toată lumea ce este cartofilia. Voi încerca o definiţie: cartofilia este o disciplină derivată din filatelie şi are ca obiect colecţionarea şi studierea cărţilor poştale ilustrate, cu atât mai valoroase cu cât sunt mai vechi. Unora li se va părea frivolă această îndeletnicire, perfect încadrabilă categoriei hobby, dar nu este astfel. Cartofilia presupune mânuirea unor tehnici riguroase de cercetare, iar acestea trebuie învăţate. Mai presupune cunoştinţe temeinice de istorie, de istoria artei, de istoria formelor de civilizaţie, de sociologie şi, bineînţeles, de filatelie.

Când am spus mai înainte că sunt pasionante articolele de cartofilie ale lui Valeriu Avramescu, mă refeream la capacitatea lor de a reînsufleţi imagini încremenite ale trecutului. Fotograful artist de odinioară le-a fixat în chenarul "ilustratei" şi de acolo ele emit semnale, ne trimit mesaje care se cer dezlegate.

Este într-adevăr pasionant să urmăreşti, şi câteodată de-a dreptul palpitant, acţiunea cercetătorului cartofil care, înarmat cu o puternică lupă, examinează centimetru cu centimetru suprafaţa cărţii poştale ilustrate. Am putea numi detectivism ce întreprinde el, pentru că analizează "urme" şi exploatează, ingenios şi tenace, amănunte producătoare de revelaţii. Un demers recuperator care antrenează operaţiuni complexe de identificare şi datare, de stabilire a reperelor, de raportare la felurite elemente de context. Tot ce obser