Desecretizarea” tranzacţiei pentru “Ferma prezidenţială Nana” aduce informaţii interesante legate de modul prin care familia Băsescu a intrat în proprietatea celor 290 de hectare de teren agricol. Actele devenite publice la presiunea mediatică ridică vălul asupra unor aspecte controversate ale acestei achiziţii care antrenează familia Băsescu într-un nou scandal politico-financiar.

Creditul obţinut de Ioana Băsescu în condiţii avantajoase pentru cumpărarea terenului, ca de altfel întreaga operaţiune, a fost stimulat de Traian Băsescu prin acţiuni publice de lobby bine dozat şi ţintit fără greş.

După vizita din 6 iunie 2013 la Fundulea cu prilejul unei expoziţii de agricultură, la o săptămână, el declara într-un interviu tv: “Mi-ar plăcea să am o fermă, aşa, de 200-250 de hectare”. Referitor la finanţarea achiziţiei, el dă detalii “ca exemplu generic”: “Dacă o bancă mi-ar da bani să cumpăr teren agricol, aş lua, pentru altceva nu”. Deja instituţiile şi persoanele aflate pe “traseul” viitoarei “Ferme prezidenţiale” erau conectate la “visul” lui Băsescu. Consilierul prezidenţial Rădulescu bătea câmpiile în căutarea terenului dorit pe care îl găseşte în august la Nana, “după câteva telefoane”, cum preciza el. Rădulescu mărturiseşte că tranzacţia trebuia urgentată, pentru că pe fir intraseră şi chinezii care voiau să cumpere acelaşi teren.

Băsescu este pornit pe treabă şi în 21 august “trage” un “discursdirectivă” tot la Fundulea, în “coasta” fermei “ochite” de la Nana: “Avem obligaţia – Preşedinte, Guvern, Parlament – să găsim soluţia pentru a-i credita pe agricultorii români în condiţii avantajoase, aşa încât ei să poată fi cei care cumpără pământul. Avem nevoie şi de o agenţie a statului care, atunci când omul vrea să vândă pământul neapărat să-l poată cumpăra şi să-l scoată la vânzare în condiţii în care statul va stabili că se încadrează în