Noţiunea de preţ corect nu mai există decât în povestirile cu cai verzi pe pereţi. Mecanismele reale ale oricărei tranzacţionări fabrică pentru viaţa de zi cu zi preţuri conjuncturale. Preţuri urcate sau coborâte în raport cu valoarea reală a mărfii prin arta negocierii sau prin simpla întâlnire a deşteptului cu prostul. Tertipurile abil ticluite şi dibăciile meseriaşe bine puse în scenă, rafinamentul diabolic al negustorului şi trădările fac parte din spectacol şi sunt apreciate după cum se situează fiecare în raport de pagubă şi câştig. Fotbalul şi negustoria în definiţiile ei ideale nu prea se întâlnesc. Negustoria din lumea fotbalului este alterată de golăneala care caracterizează în general fenomenul, este alterată de şantajul ordinar, de procedeele primitive de evaluare a mărfii sau de marea confuzie care se face între ambalaj şi conţinutul acestuia.

Eşecul înregistrat de LPF la prima tentativă de vânzare a drepturilor de televizare a creat în lumea fotbalului reacţii-diagnostic. Banii de la televiziuni, banii ăia mulţi şi nemeritaţi, nu mai sunt, deocamdată, atât de mulţi. Strângerea garoului pe finanţele televiziunilor are efectul strangulării pentru marea majoritate a cluburilor din prima ligă. Săracii îşi strigă cinstit disperarea şi propun soluţii care să nu risipească prea mult timp. Fudulii, deşi panicaţi şi ei, mimează o linişte suverană şi propun politici musculoase. Propun să nu mai livreze televiziunilor vreun an de zile vitamina fotbal pentru ca, apoi, acestea să cerşească în genunchi şi fără pretenţii de preţ antidotul falimentului televizist.

Pledoariile oamenilor din fotbal în interes propriu, pledoarii care au aglomerat în aceste zile micile ecrane, nu fac însă altceva decât să scoată şi mai mult în evidenţă devalorizarea mărfii numită fotbal. Nu fac altceva decât să demonstreze că fotbalul produs în campionatul intern nu a