Cei trei copii arşi de vii într-un incendiu vor fi înmormântaţi pe cheltuiala Primăriei. Jale mare în cartierul Obor. Zeci de persoane îi plângeau pe cei trei micuţi care au ars de vii, duminică la prânz, în cocioaba în care locuiau alături de mama lor. Cine ajunge în cartierul Obor trebuie să se înarmeze cu mult curaj şi, neapărat, cu o pereche de cizme de cauciuc. Te afunzi în noroi până la glezne.

Fie că este iarnă sau vară. Ultiţele desfundate şi casele dărăpănate din chirpici te duc imediat cu gândul la lumea a treia. Mormanele de gunoaie tronează cât vezi cu ochii, iar haitele de câini, puradeii murdari din cap şi până în picioare te întâmpină la fiecare pas. Oricine pătrunde în lumea lor este un intrus. „Ce vreţi să scrieţi de noi? Lăsaţi-ne în amărăciune. Nu mai faceţi poze“, ne spune ameninţător un bărbat care trage cu sete dintr-o ţigară. Are pe el nişte haine ponosite şi pe cap şi-a îndesat o căciulă de blană. Frigul îşi pătrunde şi mai mult în oase când apar doi copii, aproape dezbrăcaţi, care stau şi „cască“ gura la ce discută adulţii.

Bocete

Dintr-odată liniştea dimineţii este spartă de ţipătul disperat al unei tinere care-l strigă pe Felix. Mai multe femei se strâng în jurul ei. Este Emilia Dima(20 de ani), mătuşa copiiilor înecaţi cu fum. Felix era băiatul cel mare al Cristinei. „Unde te mai văd eu pe tine? Felixeeeee, de ce ai plecat, băiatule? “, strigă cu deznădejde tânăra, în timp ce se prăbuşeşte pe o bordură plină de noroi. Celelalte femei şuşotesc şi se întreabă unde este mama copiilor.

Durere nemărginită

Dintr-odată, pe stradă se face loc şi apare o maşină a Primăriei din care coboară femeia împietrită de durere. Poartă un halat de baie roz înflorat peste niste haine cernite. În picioare târăşte papucii plini de noroi. „Mi-am pierdut copilaşii... Ce mă fac? “. Atât mai poate spune. Dă să se înd