în odihna de sine
în odihna de sine trupul tău coboară alene bărbaţii vin glasuri răzleţe de împotrivire
singura tulburare e piatra aruncată în lacrimă cercuri concentrice obsesia trupului
îngemânează în tine străzi înguste pline de nechezat o nevoie bolnavă de iubire
aruncă zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela de expirare a eşecului
în odihna de sine trupul tău amăgeşte sufletul celui spânzurat de eroarea sărutului
o sămânţă s-a întors din ţărână în lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează
trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului
om ce-şi rupe linia vieţii din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează
lacrima ta
adormiţi nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi
somnul vulnerabil al fecioarelor în aşteptarea învingătorilor lasă răsplată învinşilor vicleşug
moştenit după trădare bătaie clopotului în liniştea copilăriei mai tânăr cuibului de vulturi
împleteşte-n gard de nuiele clipele zilei poartă stăpânii somnului frica învinşilor aprinde rug
numele lor înşiră ecoul formă de pieptene ţine în mâini sărutul ca pe-o-mpietrire-n zăbavă
a crucii formă de inimă păsării phoenix tăcerea îi taie-n mii de felii zborul sângele ei cald
pătează albimea pădurii de mesteceni spirale de lumină îmbălsămează răbufnirile tale de lavă
lacrima ta înger grijă a preapuţinul suflet copt în iubire clipele zilei nuiele-mpletite în gard
ochi deschişi de trădare
abureşte ochiul deschiderea involuntară a încifratelor tale bâjbâieli fals sângele morii
de vânt poate salva zgomotul numărând printre dinţi buzele tale arogante ca soarta
atletică zbatere a ochiulu