Cel mai interesant punct de pe agenda şedinţei CSAŢ nu s-a mai discutat. N-a vrut premierul Victor Ponta, convins că preşedintele îl adusese în dezbatere pentru a pune guvernul într-o lumină proastă, şi, astfel, opinia publică a fost privată de o informaţie esenţială. Nu a aflat cum poate fi reparat ceva ce, în fiecare zi, se face praf şi cine sunt meşterii pricepuţi.

Cum este vorba de încrederea în România şi nu de vreo maşinărie veche, acţiunea de restaurare, anunţată de Traian Băsescu, pare o glumă răutăcioasă. Şeful statului propune o „Strategie de refacere a credibilităţii”, despre care nu a dat detalii, dar care pleacă de la premisa falsă că un capital imaterial şi iremediabil pierdut poate fi „refăcut” prin operaţiuni de marketing politic. Adică se ia România bucată cu bucată, se ambalează în seriozitate, corectitudine, democraţie, respectul legii etc şi se scoate la export, după un plan pus la punct de capetele împreunate ale politicienilor. Cumpărătorii, adică liderii UE, ar urma să-şi revizuiască părerile despre produs şi să-i privească cu alţi ochi pe conducătorii români, domnul Băsescu şi, mai ales, nebăgatul în seamă domn Ponta dobândind automat statură de lideri responsabili. Mă îndoiesc că o schimbare de reputaţie atât de radicală este posibilă, dar România este, printre altele, şi ţara strategiilor, aşa că una în plus nu mai contează. Marea majoritate a strategiilor autohtone au eşuat însă lamentabil. De pildă strategiile de dezvoltare, de absorţie a fondurilor europene, de mediu, de privatizare ş.a.m.d. Oltchimul a avut propria strategie de vânzare şi statul a luat plasă, CFR beneficiază de o strategie de privatizare, aprobată în CSAŢ, avioanele F16 la mâna a doua au strategie de cumpărare, practic şi toaletele ministeriale se cumpără şi se amplaseză, în aceasă ţară, după o strategie „implementată” de experţi bine plătiţi. Numai Guvernul