Speranţă, uimire, neîncredere, confirmare. Stările au caracterizat ambele tabere, pro şi anti Mazăre, la alegerile locale. Alegeri la care un oraş de talia Constanţei, în care locuitorii se dau anti Mazăre, s-a dovedit profund măzărist.

Însuşi primarul veşnic al Constanţei a dovedit că se temea de aceste alegeri. Nu l-am văzut zâmbind în ultimul timp, iar în campania electorală a fost o umbră a dansatorului de samba. Era sobru şi încruntat, pus pe gânduri şi iritat.

La deschiderea urnelor s-a închis în sediul de campanie şi n-a mai ieşit decât când a auzit că scorul îi este favorabil. Figura lui era mai degrabă a unui om extenuat de tensiune. Făcuse un tur de forţă în ultimul timp, cu atâtea acţiuni pe care altfel nu le face nici într-un an: inaugurări, vizite, lansări. „Nu voiam să câştig cu un scor mic“, a explicat. Dar a avut el scoruri şi mai mici.

Probabil simţea că mandatul ăsta „a comis-o“ cu întreţinerea exorbitantă, cea mai scumpă din ţară, plătită de constănţenii lipsiţi discreditar de subvenţionarea naţională. A mai comis-o şi cu Cazinoul, marea durere şi ruşine a Constanţei. Nu trece om pe faleză fără să privească a jale cum fala oraşului a ajuns o ruină. Toţi clatină din cap şi trec mai departe mâhniţi şi deopotrivă indignaţi. Este revoltătoare soarta celui mai frumos edificiu de la malul mării, simbol al Constanţei.

Dar „Nu repar Cazinoul! Mai bine dau banii la bătrâni“ - şi-a menţinut părerea primarul care adună voturi de prin mahalale. De-ar vota Cazinoul, de-ar vota celelalte clădiri de patrimoniu lăsate în paragină, parcurile distruse, străzile şi trotuarele nereparate, bereta roşie a primarului - pe care mai nou o poartă penibil şi nişte pensionare – ar fi trimisă la recuzita trecutului.

Aşa, au votat puii de găină, punga de făină şi sticla de ulei pentru care se îngrămădesc pensionarii. Unii bătrâni nici nu au nevoie