Cine vrea să-şi distreze copilul într-un parc organizat ca la carte, cu tiribombe, montagnes russes, maşinuţe ori trenuleţe electrice, nu prea are alternativă în România. Lipsa de investiţii Cine vrea să-şi distreze copilul într-un parc organizat ca la carte, cu tiribombe, montagnes russes, maşinuţe ori trenuleţe electrice, nu prea are alternativă în România. Lipsa de investiţii a primăriilor în astfel de proiecte se resimte acut mai ales la nivelul oraşelor mari. Copiii sunt nevoiţi să-şi consume energia în parcurile de cartier, dotate cu "tradiţionalele" balansoare, leagăne şi tobogane. Cât despre distracţii ca în DisneyLand, micuţii noştri pot savura doar imaginile prezentate la televizor.
Parcurile de distracţii, o afacere sezonieră
Deşi în străinătate astfel de locaţii "fac ravagii" în rândul tinerilor şi adulţilor, în România există doar câteva zeci de competitori pe piaţa parcurilor de distracţii care îşi organizează activitatea în regim sezonier, în special cel estival. Firmele din branşă aleg în principal oraşele mari, dar şi locaţiile de pe litoral, însă succesul nu este asigurat nici în aceste condiţii.
De exemplu, cel mai profitabil parc de distracţii din România este Aqua Land din Constanţa, care a avut un profit de peste 600.000 de euro în 2004. Puţini îşi permit să staţioneze mai mult de un sezon în acelaşi loc, din cauza tarifelor mari pe care trebuie să le plătească la primărie pentru terenul închiriat. Acesta este şi motivul pentru care cei care au ales să facă o astfel de afacere preferă să se mute dintr-un oraş în altul, cu tot cu utilajele din dotare.
"Iarna însă, pe lângă faptul că nu prea avem clienţi, avem de plătit şi facturi mai mari pentru utilităţi. Aşa că nu putem vorbi despre profit în sezonul rece", spune Cristina Sneberger, administratorul Luna Parc din Timişoara.
În căutarea profitului