Duminica trecută, elveţienii au votat pentru reînnoirea acordului de liberă circulaţie cu statele Uniunii Europene şi extinderea acestui acord la România şi Bulgaria. Aproape 60% dintre alegători au fost pentru - un rezultat surprinzător, dată fiind atitudinea mai degrabă eurosceptică a elveţienilor, care au refuzat, în mai multe referendumuri, nu doar aderarea, dar şi diverse forme de strîngere a relaţiilor cu UE. De fapt, sistemul de "acorduri bilaterale" este soluţia găsită de liderii politici elveţieni şi europeni după ce poporul a respins de mai multe ori, prin referendum, aderarea Elveţiei la UE. Unul cîte unul, domeniile importante ale economiei şi societăţii elveţiene au fost "adaptate" la normele comunitare, astfel încît, de la taxe vamale pînă la libera circulaţie a persoanelor, Elveţia are acum acorduri care îi permit să se conecteze la Europa. Fără ele, ar fi rămas într-o stare de izolare care, în era globalizării, nu i-ar mai fi permis să funcţioneze.

Campania electorală a fost murdară - consideră comentatorii - în primul rînd din cauza nuanţelor xenofobe: UDC (partid populist condus de Christoph Blocher, adversar al acordurilor cu UE) a folosit afişe electorale în care nişte corbi (întruchipîndu-i pe străini) sfîşiau harta Elveţiei. După anunţarea rezultatelor, Christoph Blocher a declarat (în dialectul local), la televiziunea sa privată (www.teleblocher.ch), că va urma un dezastru: "o imigraţie tot mai greu de controlat, presiuni asupra salariilor, creşterea şomajului, a criminalităţii şi periclitarea considerabilă a sistemului nostru de asigurări sociale". De partea sa, Grégoire Carasso, vicepreşedintele Noii Mişcări Europene, face, în Le Temps (www. letemps.ch), recapitularea costurilor pe care le-a avut de plătit Elveţia pentru faptul de a fi spus "nu" Uniunii: din 1995 pînă în 2002, creşterea economică a ţărilor UE a fost de 16,2%, în ti