Ce ar fi important de spus, în afară de faptul că la Cannes plouă ca-n Bacovia și că starurile urcă scara roșie protejate de uriașe umbrele negre?

Cristian Mungiu, alături de personalitățile juriului de la Cannes: Steven Spielberg, Thierry Fremaux (organizator), și Nicole Kidman

Sursa: REUTERS

Important de spus e că festivalul are o arhitectură complicată, la propriu şi la figurat. Între a fi prezentat în subsolul Palatului, la Marche (alături de alte o mie de filme, sau în „Short Corner”, un fel de arhivă a zeci de filme scurte, la dispoziţia celor interesaţi) şi a fi selectat în Competiţie, e o distanţă ca de la Pământ la Lună! Spun asta pentru că am remarcat o confuzie a valorilor în presa de acasă: „cutare are un film la Cannes!” Victorie, ura şi la gară! Bine, bine, dar UNDE anume, la Cannes? În subsol sau în Selecţia oficială?

Mungiu, cea mai importantă prezenţă românească

Selecţia oficială are, şi ea, mai multe secţiuni şi mai multe jurii. Vârful construcţiei e Competiţia, cu juriul ei.Competiţia e cea care concentrează atenţia planetară. În Selecţia oficială a Cannes-ului 2013, în secţiunea filmelor de şcoală, Cinefondation, avem un singur scurtmetraj românesc, de Tudor Cristian Jurgiu.

În afara Palatului şi a Selecţiei oficiale a Festivalului (ajuns la ediţia a 66-a), există la Cannes, cu statut de independenţă, ca un mic festival paralel, aşa-numita Quinzaine des Réalisateurs, ajunsă la a 45-a ediţie. În Quinzaine avem selectat tot un scurtmetraj, de Radu Jude. Nimeni nu spune că nu e bine să avem şi scurtmetraje la Cannes, dimpotrivă! Doar că, să nu ne îmbătăm cu apă rece: faptul că în nicio secţiune nu a intrat niciun lungmetraj românesc reprezintă un regres faţă de alţi ani şi un motiv de îngrijorare.

Cea mai importantă prezenţă românească la Cannes e, de departe, Cristian Mungiu, în Juriu. L-am văzut la conferinţa